Emotiile noastre influenteaza comunitatile din care facem parte

Caravana Aspire for Teachers la Scoala Gimnaziala Nr. 2 Picior de Munte

-partea I-

Ce inseamna o caravana? Caravanele Aspire for Teachers incep cu o calatorie si presupun, ca orice caravana, un schimb. In cazul nostru, schimbul este de daruri si, in calitate de pelerini, ne e tare greu sa estimam cat dam si cat primim. Dar intotdeauna calatoria este cea mai importanta, asa cum este in orice poveste cu si despre invatare.

Vineri, 20 aprilie 2018, am poposit la Scoala Gimnaziala Nr. 2 Picior de Munte, in Dambovita. Am gasit aici o comuna tihnita, curata si insorita. Ne-au primit cu bratele deschise Liliana Daniela Chivulescu, profesor invatamant primar, psiholog si formator, si copiii ei. Alaturi, pentru sustinere, au fost in jur de 20 de profesori si Iuliana Tudor, profesor invatamant primar si partener de nadejde al Lilianei.

Eram acolo pentru a vorbi despre invatare, dar si despre ce inseamna sa fii lider, cu ajutorul unui life&business coach - Teodora Gabriela Calin. Am ajuns sa invatam noi, mai intai, fiindca cei mici ne-au vorbit despre emotii, in culorile lor. Pe mainile lor, colorate frumos cu acuarele, erau pictate aceste emotii, expuse si impartasite intre ei. Iar mainile copiiilor se uneau, in joc si comunicare, si emotiile se estompeau ori se mareau, dupa caz.

Alaturi de ei am reinvatat si noi ca o strangere de mana nu inseamna doar un salut, ci si un schimb. Ne impartasim emotiile in atingeri si priviri si influentam comunitatile din care facem parte: cu ganduri, cu idei si cu afecte. Primim si dam, asa ca ramane important sa ne dezvoltam frumos, indiferent cat de mari suntem.

Asta am invatat noi, cei mari, la o lectie de Dezvoltare personala de la clasa a II-a, lectie cu accent pe abordarea integrata a invatarii, care a inclus si elemente din Arte vizuale si abilitati practice, dar si din Muzica si miscare. Ne-am mirat sa gasim in programa scolara aceste materii, dar am aflat ca doar Dezvoltarea personala este de data mai recenta, caci Artele vizuale si abilitatile practice le studiasem si noi candva, sub numele de Desen si Lucru manual. Abordarea integrata a invatarii ne era si ea necunoscuta, fiind introdusa de minister in 2012, cu bune intentii.

Lectiile cu abordare integrata isi propun sa arate ca viata nu se imparte niciodata prea strict in capitole bine delimitate, ca programa scolara, ci imbina elemente de ici si de colo, intr-o poveste complicata, dar plina de frumusete.

Lectia de Dezvoltare personala la care am asistat ne-a aratat cum sa ne gestionam emotiile pentru a ajunge la starea de bine. Am vazut si noi cum traduc copiii diferite comportamente si atitudini in explicatii, cum ii ajuta abordarea experientiala sa descopere si sa defineasca emotiile. Caci asa a inceput lectia, cu definirea emotiilor si impartirea lor in doua categorii: emotii pozitive si emotii negative. Impreuna, am inteles ca primele ne provoaca o stare de bine, iar cele din urma - o stare mai putin placuta. Prin vocile copiilor am inteles un fapt greu de acceptat chiar si de adulti: ca emotiile negative sunt si ele utile. Ca ne ajuta sa invingem frica, sa transformam tristetea in bucurie si ca ne fac mai buni si mai puternici.

Am aflat si cum exprimam emotii: prin gesturi, mimica, cuvinte si tonul vocii, dar si prin alte metode: pictura, lectura sau muzica. Iar pictura ne-a prins in mrejele culorilor ei: am ales impreuna culori pentru bucurii si culori diferite pentru suparari si ne-am pus amprentele pe coli impartite pe categorii. Amprente calde, in nuante de rosu, galben si portocaliu, au colorat foile alese pentru emotii pozitive. Amprente reci, in nuante de verde si albastru, dar si intunecate, negre, au colorat foile alese pentru a exprima emotiile negative. La clasele mai mari, copiii invata si alte lucruri despre culori, pornind de la exemplul negrului. Aceasta culoare e asociata adesea cu doliul, dar ramane favorita si pentru a exprima eleganta, semn ca in viata lucrurile nu sunt albe sau negre nici macar atunci cand vine vorba de alb si negru.

Uneori, copiii sunt invatati de acasa sa nu-si exprime emotiile in public. "Ai grija ce spui la scoala, sa nu spui prostii", le spun parintii. Dar este extrem de important ca cei mici sa stie ca au voie sa greseasca, ca relevant este sa invatam din greseli, pe tot parcursul vietii. Dupa ani de reprimare a emotiilor, atat pentru cei mari, cat si pentru cei mici, este important sa reinvatam de mici sa traim liber si sa ne dezvoltam frumos, impreuna.

De aceea profesorii cu daruire pentru profesie aleg sa-i incurajeze pe cei mici sa se exprime, integrand in cadrul lectiilor de Dezvoltare personala aspecte din Arte vizuale si abilitatile practice, din Muzica si miscare sau din alte materii. Si lectia noastra a continuat atat cu muzica, cat si cu miscare.

Copiii s-au asezat si au inceput sa-si cante emotiile: "Azi Grivei e manios", "Daca vesel se traieste", "Daca razi". Apoi s-au asezat in cerc si au jucat impreuna un joc cunoscut: "Nu te supara, ca nu e bine". Jocul presupune ca fiecare copil sa atinga cu palma lui dreapta palma stanga a partenerului de joc din dreapta sa, in timp ce toti, in cor, recita: "Nu te supara, ca nu e bine // Nici pentru cei din jur, nici pentru tine // Numara in gand pana la zece // Si poate, pana atunci, supararea trece..." In sine, jocul ofera o lectie utila de rabdare si putere, dar, in acest caz, palmele copiilor erau colorate deja si una exprima emotii pozitive, iar cealalta - emotii negative. Fiindca jocul presupunea ca fiecare stanga deja colorata sa atinga palma dreapta colorata a partenerului de joc, copiii invatau, privind, cum se transmit sentimentele si ideile.

Culorile si emotiile se amestecau si ei aflau ca, in fiecare comunitate, ideile si emotiile se transmit mai departe. Invatau ca partenerii si colegii nostri se dovedesc a fi sprijin, la nevoie, pentru fiecare dintre noi. Fiindca toti intindem mana, cautand sau oferind sprijin...

Lectia s-a terminat cu urari si cadouri pentru invitati. Am primit pietricele frumos colorate de copii, cu emotii si culori pozitive, dar si urari frumoase, cum doar ei pot face. Povestea pietricelelor este lunga si ar merita povestita macar pe scurt: fiindca au colorat pietricelele pentru lectia de "Pictura pe alte materiale", iar rezultatul a fost spectaculos, cei mici s-au apucat sa le vanda ca martisoare. Pastrasera cateva drept model al primei lor afaceri de succes si acestea ne-au fost daruite cu mare generozitate.

Ne-am bucurat alaturi de ei si, tot admirand pietricelele, am auzit vocea Lilianei, indrumatoare: "Mergeti sa va spalati pe maini". Noi am ramas sa discutam posibilitatea integrarii anumitor aspecte din Engleza intr-o viitoare lectie asemanatoare de Dezvoltare personala. Discutia s-a dovedit a fi ofertanta in idei, asa ca n-am observat plecarea copiilor, nici zambetul de pe chipul Lilianei nu l-am inteles prea bine. Mai tarziu, ne-a spus de ce era atat de mandra: copiii au plecat acasa fara sa se spele, discutand despre culori si emotii.